Asa m-am gandit sa incep, cu ceva memorabil. Am stat sa ma gandesc pret de 5 minute si nu mi-a venit in cap decat momentul cand l-am vazut prima data pe Rares. L-am vazut doar 2 secunde, atat cat sa-l pup si sa mi se intipareasca in minte si in suflet imaginea lui pentru totdeauna. Nu ma asteptam sa fie frumos, stiam ca nou-nascutii sunt destul de urati la nastere asa ca uimirea a fost mare, era infasurat cu o paturica, nu i se vedea decat fata, era firesc un pic umflat, ochii inchisi si mirosea atat de bine....
Un comentariu:
Sweeeet! M-ai emotionat rau. Mi-am amintit cele 2 secunde in care l-am vazut pe Vladut in sala de operatie. Si acum, daca ma pune cineva sa-l descriu cum l-am vazut atunci, spun acelasi lucru: era dulce, roz si cald si mirosea frumos. Nu cred ca am mai trait fericire atat de deplina vreodata in viata (si nici nu voi mai trai).
Sa fiti fericiti, Monica! Ma bucur ca ti-am descoperit blogul!
Trimiteți un comentariu