luni, 4 iulie 2011

Prima data...

Desi nu mai sunt la varsta la care sa mi se intample o gramada de chestii misto/cool/inedite prima data sunt la varsta la care traiesc multe lucruri prima data alaturi de Rares, unele extraordinar de frumoase, altele..mai putin.

Prima data cand...

...l-am vazut n-o sa uit niciodata acele 2 secunde.
...l-am tinut in brate am constientizat ca e al meu, ca e atat de mic, ca habar n-am ce sa fac, dar o sa ma straduiesc sa fac totul cat mai bine.
...l-am alaptat am intrat in panica pentru ca nu stia sa suga. Panica s-a transformat in timp in frustrare pentru ca nu prea a fost interesat de supt si desi m-am straduit timp de 3 luni sa-l conving sa renunte la biberon, am strans din dinti de durere si am incercat sa ignor lumea din jur care nu ma incuraja prea tare, intr-un final am pierdut laptele.
...am plans pentru ca eram sigura ca nu sunt o mama buna a fost cand mi-am dat seama ca o sa pierd laptele.
...a plans inconsolabil noaptea din cauza colicilor am plans si eu cu el. Si atunci si in alte cateva nopti/zile care au urmat.
...a zambit, inconstient in somn la mine in brate, m-am topit si am uitat de toata oboseala si de toate frustrarile.
...a ras in hohote a fost ca si cum am fi primit o injectie de buna dispozitie si asa este de fiecare data, un copil fericit iti umple casa de bucurie.
...a racit am facut din asta o tragedie, cu toate ca a fost doar o raceala usoara
...i-a iesit un dinte am ramas blocati, nu ne asteptam la 4 luni si mai ales fara semne prevestitoare
...a avut febra la 6 luni, 39.4 - reactie la vaccin am intrat toti in priza, mi-am trimis sotul la 4 dimineata sa goleasca farmacia, desi aveam tot ce trebuie in casa si a fost nevoie doar de o doza de nurofen ca sa scada...acum imi vine sa rad.
...a avut enterocolita, ca sa nu spun diaree :) ..pfuuu groaznic sa-ti vezi puiul bolnav, apatic, 5 zile extrem de urate, mi-a fost teama de internare desi stiam ca il ingrijesc bine acasa
...a spus mama am simtit ca mi se taie picioarele, chiar daca stiam ca la varsta aia e doar un sunet, nu mi se adresa direct.
...s-a ridicat singur in picioare m-am umplut de mandrie. Puiul meu e voinicel!
...a cazut dintr-o clipa de neatentie de-a mea m-am simtit din nou cea mai rea mama din lume. Nu m-a consolat in momentul ala faptul ca toti copiii cad, sunt constienta ca mai devreme sau mai tarziu era inevitabil, dar ar fi trebuit sa anticipez ca se poate intampla asta. Nu s-a lovit rau, a plans mai mult de sperietura si numai eu stiu cat am plans dupa (multumesc mama pentru "incurajari"!).
...i-am recoltat sange pentru analize n-am dormit o noapte intreaga de stres, de teama sa nu fie traumatizat. Din fericire n-a fost cazul.
...a facut primii pasi tinut de manute a fost din nou un prilej de mandrie maxima, el era atat de fericit incat nu puteai sa nu te bucuri de bucuria lui.

Cam atat imi vine acum in minte, probabil au mai fost si alte momente de care imi voi aduce aminte, dar cu siguranta vor mai fi multe altele si de abia le astept! Cum spunea un cantec: THE BEST IS YET TO COME!

4 comentarii:

Ioana spunea...

Ce dragalas e in poza :-) La cat mai multe momente fericite impreuna! Pup

Monica spunea...

Multumim!!! A mai crescut un pic de cand l-ai vazut

Maria spunea...

:) Cred ca am trecut prin fix aceleasi trairi in aceleasi momente. Nu stiu daca e ceva general, dar eu chiar m-am regasit in tot ce-ai povestit... si da, ai dreptate, urmeaza o gramada de intamplari frumoase... si altele mai putin frumoase, e drept...

Monica spunea...

E foarte posibil sa fie ceva general, dar chiar daca iti povesteste cineva cu lux de amanunte nu constientizezi pana nu se intampla